Pentru că mai şi creştem, de data asta las barba şi gluma jos şi vă dau ceva de gândit:

Nu e înţelept să fii înţelept.

Vezi tu, ca să devii înţelept trebuie să redevii prost. Parcursul ăsta e ca o parabolă, şi se termină cu clasicul "întoarce-te la origini" adaptat sub forma "întoarce-te la origini cu cunoştiinţele pe care le-ai dobândit". Întâi eşti neştiutor, apoi acumulezi cunoştiinţă şi devii din ce în ce mai inteligent. Tentaţia de a te simţi superior e tot mai mare, şi cazi în capcana de a te crede înţelept pentru ca ai puterea şi cunoaşterea, şi puterea de a aplica cunoaşterea. Când îţi dai seama că trebuie să renunţi la cunoaştere şi mai ales la putere eşti pe drumul bun, şi drumul de termină atunci când ajungi la stadiul la care şi faci de bună voie asta. Parabola asta e atotguvernatoare; iar pragul acela de maxim după care începi să vezi lucrurile clar, nelipsit.

Unde bat? Fiecare are un prag propriu de maximă ipocrizie, nesimţire, egoism şi lene. Urarea mea pentru voi, de Crăciun, este ca până în momentul când vă veţi trezi în această dimineaţă şi veţi verifica ce cadouri v-a adus Moşu', să vă fi atins deja acel prag.